Statistics |
Total online: 1 Vizitatori: 1 Utilizatori: 0 |
Our poll |
Da o nota site-ului
Total of answers: 14
|
|
QWAN KI DO-ul
este o Arta Martiala cu vechi traditii dar in acelasi timp si una dintre cele
mai moderne metode de lupta. La baza acestui stil se afla cunostinte mostenite
din China si Vietnam.
Maestrul PHAM XUAN TONG a avut privilegiul de a fi elevul Maestrului de origine
chineza Chau Quan Ky si al unchiului sau Maestrul Pham Tru. Astfel a reunit
in metoda sa Qwan Ki Do cele doua curente de Arte Martiale, cel chinez si cel
vietnamez.
INFLUENTELE CHINEZESTI
Stilurile chinezesti:
Timp de 15 ani Maestrul PHAM XUAN TONG a fost elev al scolii VO DUONG HO HAC
TRAO condusa de Maestrul CHAU QUAN KI. Aici el si-a desavarsit studiul in stilurile
martiale chinezesti. Astfel a putut studia stilurile He Pai, stilul etniei Hakka,
Thieu Lam Nam Phai (Shao Lin Nan Pai), Nga Mi Phai (O Mei Pai), si Chau Gia
Duong Lang Phai (Tang Lang Nan Pai), stilul mantrei religioase sau al calugaritei.
1 Stilul NGA MI PHAI (EMEI PAI)
Denumirea acestui
stil (Nga Mi Pai sau Emei Pai) vine de la provincia Nga Mi Son (Emeishan) din
Tu Xuyen (Sichuan), o zona situata in centrul Chinei unde, la inaltimi de peste
3000 de metri, ceata acopera de obicei vaile raurilor, creand un peisaj mirific.
Drumul anevoios dintre Chengdu si Leshan este presarat cu numeroase temple,
unul mai frumos ca altul. Pe varful cel mai inalt al acestui lant muntos se
afla un vestit templu numit "Piscul de Aur". La origine, acoperisul
templului era acoperit cu tigle de bronz. Dar pe de-a lungul timpului un incendiu
devastator a distrus asezamantul. Mai tarziu el a fost reconstruit iar acoperisul
a fost facut din tigle de culoare galbena, ceea ce a inspirat denumirea sa actuala.
Acest templu dateaza din secolul al doilea E.N., din timpul dinastiei Dong-Han,
cand templele taoiste erau foarte numeroase. Mai tarziu, in timpul dinastiei
Duong-sau Tang (589 - 960 E.N.), budismul s-a dezvoltat vertiginos iar templele
din Emeishan au cunoscut o perioada de inflorire. Dinastiile Ming (1368 - 1644),
si mai apoi Thanh-Tsing (1644 - 1911) au ajutat la dezvoltarea acestor asezari.
In aceste vechi temple, calugarii au descoperit importanta exercitiului fizic
pentru transcenderea spirituala. De aceea practicarea exercitiilor energetice
cum este Chi Cong-ul precum si antrenamentele de Arte Martiale Vo Thuat au fost
introduse in programul zilnic al calugarilor.
Astfel, vechiul
percept "mens sana in corpore sano" a fost asa de bine aplicat aici
incat, dupa cateva secole, stilul Nga-Mi (sau Emei) s-a impus ca unul dintre
cele mai faimoase stiluri de Arte Martiale chinezesti. In timpul dinastiei Ming
au existat inregistrari scrise in cronicile vremii despre "Duong Thuat",
caracterizandu-l ca "extraordinara Arta Martiala a calugarilor din Nga-Mi
sau Emei (Dao Nhan Nga Mi Quye Ca). Cronicarul chinez Ngo Thu, foarte cunoscut
in vremea sa, a mentionat in manuscrisul sau "Thu Ty Luc" despre un
manual pentru practicarea exercitiilor de Nga Mi Phai, intocmit de venerabilul
calugar Pho An. In timpul dinastiei Tanh Tsing ( 1644 - 1911), stilul Nga-Mi
reprezentat de vestitul calugar Bach Mi Dao Nhan din Emeishan (omul cu sprancene
albe) s-a raspandit in toata regiunea Sichuan, in timp ce numarul total de stiluri
practicate pe atunci in regiune a ajuns la aproximativ
300. Regiunea Sichuan este cunoscuta si pentru practicarea luptelor libere (Da
Loi Dai), lucru care a impulsionat concurenta pentru suprematie intre diferitele
stiluri de Arte Martiale.
Pe langa tehnicile de meditatie "Thuong Phap Nga Mi", si tehnicile
de brate "Quyen Phap Nga Mi", care au devenit vestite, s-au impus
si alte tehnici, cum ar fi "Nga Mi Hoa Long Quyen" (Dragonul de foc
de la Nga-Mi), "Nga Mi Kiem Quyen" (Tehnica aruncarilor de la Nga-Mi),
"Hong Khau", "Luc Truu" (Tehnici de cot), "Ngu Giac
Quyen", "Pha Tu Quyen" (Tehnica lenesului), "That Bo Huyen
Cong" (sau Quyen-urile Quan Ky din Qwan Ki Do), "Hau Quyen" (maimuta)
si "Ap Hinh Quyen" (Tehnica gastei). La baza acestor stiluri sta "Troung
Son Bo", "Xa Hinh Bo" (mobilitatea
sarpelui), "Chi Tu Bo" (pozitia picioarelor), "Hoan Khieu Bo"
(sariturile), "Tho Tu Bo" (Tehnica iepurelui), "Thoa Bo"
(Strapungerea inamicului ca o sulita), "Lan Hau Xa" (tehnici de caderi
si de prindere ale maimutei si sarpelui). Tehnica de furisare Thon, Tho, Phu,
Tram, Dang, Thiem, Toan, etc ... tehnicile de brate Diem, Ban, Quan, De (directe,
circulare, descendente, ascendente), lucrate cu foarte mare viteza, au creat
atacuri - surpriza.
In aparare, tehnica devierilor, eschivele si miscarile continui sunt preferate
fortei brute (Tranh Ne). Blocarea loviturilor (Cong, Tiet) este secondata de
miscarile inselatoare menite sa dezechilibreze adversarul. Sa nu uitam Diem
Huyet, tehnica loviturilor asupra punctelor vitale... toate aceste cunostinte
de valoare inestimabila au fost rodul studiilor oamenilor dintr-o intreaga regiune
timp de un secol.
2 Stilul NAM QUYEN sau NAM QUYEN THIEU LAM (Shaolin Nan Pai)
Acest stil (Nam Quyen) s-a dezvoltat la sfarsitul sec.17 in timpul dinastiei
Thanh sau Tsing (1644 - 1911), fiind practicat pe valea sudica a raului Truong
Giang, in provinciile Phuc Kien, Quang Dong, Quang Tay, Chiet Giang, Ho Nam,
Ho Bac, Tu Xuyen, Giang To. Nam Quyen este bine structurat avand foarte multe
exercitii de antrenament.
Nam Quyen in provincia Quang Dong
Aici, acest stil era practicat de clanurile Hong Gia, Luu Gia, Ly Gia, Mac
Gia, fiind cunoscut si sub denumirea "Ngu Dai Luu Phai" (stilul celor
cinci mari scoli). Si celelalte stiluri din regiune erau foarte cunoscute. Dintre
acestea se pot aminti Ly Phat Quyen, Ho Hac Song Hanh Quyen, Hiep Gia Quyen,
Dieu Gia Giao, Chung Gia Giao, Con Luan Quyen, etc. ...
Nam Quyen in provincia Quang Tay
In aceasta provincie, stilul Nam Quyen era cunoscut si sub alte denumiri: Gia
Quyen, Do Long Quyen, Hong Mon Phuc Ho Quyen, etc
Nam Quyen in provincia Phuc Kiên sau Nam Quyên
Thiêu Lâm (Shao Lin Nan P`ai)
Printre tehnicile celebre (Ngu Hinh Quyen) ale acestui stil, se pot enumera
Long (dragonul), Xa (sarpele), Ho (tigrul), Bao (pantera), Hac (Cocor), Ngu
To Quyen, La Han Quyen, Mai Hoa Trang, Lien Thanh Quyen, Dia Thuat Quyen, Vinh
Gia Phap, Su Quyen (deplasarea leului), Ngu Mai Quyen, Phong Dieu Tich, etc.,
si aceasta fara a mai trece in revista si stilurile existente in alte regiuni.
Practica armelor traditionale derivate din uneltele agricole,
Vo Khi sau Co Vo Dao
In cadrul acestui stil (Nam Quyen), s-a dezvoltat practicarea urmatoarelor
arme traditionale: Nam Con (bastonul din sud), Dai Can (Bastonul foarte lung),
Tu Mon Dao (scoala celor patru cutite) - Mai Hoa Dao (cutitul din Mai-Hoa),
Song Hop Dao, Dong Diep Dao, Yen Dao - Song Dao (cele doua sabii), Tam Tiem
Soa (tridentul), Song Gian sau Long Gian (Nunchaku), Tam Thiet Gian, Nhuyen
Tien (lantul), Phu (toporul), Mau (sulita), Bua (furca), Thuan (scutul), Bien
Dan (baston lung si greu), Xu Dau (lopata), Ghe (bancuta) ... Antrenamentele
se pot desfasura individual (Don Luyen) sau cu partener (Doi Luyen).
Exercitii pentru maini, picioare si trunchi:
In Nam Quyên deplasarile sunt inspirate in special din tehnicile de animale:
"Lay Y Lam Than": rezistenta
"Lay Khi Thuc luc": utilizarea energiei tuturor muschilor antrenati
in miscare
"Lay Quan Phat Khi": concentrarea tuturor energiilor inainte de
impact
"Tho Khi Tat Khai Thanh": eliberarea energiei interne prin strigatul
de lupta "Thet" sau"Quat"
In atac sunt preferate tehnicile de ridicare (Cam Na) si loviturile la punctele
vitale, combinate cu "Khi Tram Dan Dien" sau concentrarea energiei
in punctul Dan-Dien situat in partea inferioara a abdomenului , in punctele
Ngu Tam Thuong An (doua puncte energetice Lao-Cung situate pe maini, doua puncte
energetice Dung-Tuyen situate pe picioare), toate acestea fiind conectate cu
punctul Bach-Hoi-situat in crestetul capului.
Pe langa aceste caracteristici comune, fiecare varianta a stilului Nam-Quyen
are propriile sale caracteristici individuale care ii definesc valoarea.
|